Scopurile terapeutice. Inspirație din terapia psihodinamică.

În psihoterapia psihodinamică, pe care o explorez în aceste zile, printre scopurile terapeutice se află:

• creșterea capacității de a iubi și munci

• ️ acceptarea a ceea ce nu poate fi schimbat

• dezvoltarea sentimentului de scop și sens în viață

• modelarea trăsăturilor de personalitate/caracter

• insight crescut

• ameliorarea simptomelor

• adaptare mai bună la diferiți stresori

Cei mai buni indicatori ai sănătății mintale, după cum spuneau marii părinți ai psihoterapiei Freud și Jung, sunt capacitatea de a iubi si a munci. Prin iubire nu ne referim doar la relațiile romantice, ci la orice relație mai intimă și apropiată, de prietenie. În ceea ce priveste relațiile, parte din sănătatea mintală înseamnă să pot să accept ambivalența - atât emoțiile pozitive, cât si cele negative față de cineva.

Sentimentele puternice de iubire pentru altă persoană pot fi acompaniate de emoții puternice de furie, neplăcere, tristețe, dezamăgire. De ce? Pentru că este ceva caracteristic relațiilor apropiate, pe de o parte. Pe de altă parte, ne sunt apăsate butoane și ne sunt aduse la suprafață răni nevindecate din relațiile noastre primare.

În ceea ce privește munca, aceasta e parte din identitatea și umanitatea noastră. Munca se poate suprapune și ne poate aduce sentimentul de scop și sens in viață. Chiar si dacă ne referim la o poziție neplatită, de voluntariat - atâta timp cât îndeplinește aceleași funcții pentru acea persoană - nevoia de competență, de rutină/structură, de apreciere, de autonomie (a ști ca te pricepi la ceva si a sti poti sa faci acel ceva singur), tot este importantă.

Cum evaluăm capacitatea de a iubi și a munci a persoanei? Pe lângă instrumentele structurate si standardizate (Inventory of Interpersonal Problems, Psychodinamic Functioning Scales, Social Networks Inventory) avem interviul liber, observațiile clinice, în care explorăm istoricul de relatii si de angajări ale persoanei.

E important de știut că deficitele în oricare din acest domeniu sunt asociate cu emoții puternice de rușine - care pot influența disponibilitatea pacientului de a dezvălui dificultățile, a vorbi sincer despre ele și chiar a accepta ajutor.

În ceea ce priveste insight-ul, deci capacitatea de introspecție - ️"Ce "vrem", de fapt, de la...pacient? Vrem să se vadă" - după cum spunea foarte poetic Karl Menninger în 1958.

Vrem să vadă faptul că, ca rezultat al situației de a fi un om care a intrat în contact, cu mult timp în urmă, cu alți oameni imperfecți, cu limitele și neajunsurile lor, ca rezultat al neîntelegerii anumitor experiențe, ca rezultat al sentimentului că e neînțeles de alți oameni importanți, a trăit durere și spaimă, de care a încercat să se protejeze prin mijloace pe care continuă să le folosească. Nu neapărat dintr-o necesitate prezentă, ci mai degrabă dintr-o obișnuință.

Vrem să vadă că persistă cu aceeași "formula" neprofitabilă de adaptare.

Vrem să vadă că se așteaptă la lucrurile greșite de la oamenii potriviți și la lucrurile bune de la oamenii nepotriviți. Si, în final, vrem să vadă că nu vrea să vadă, că într-un fel, vrea să se vindece, dar îi este teamă. Că vrea să se schimbe, dar se opune schimbării."

Poate că scopurile terapeutice ale psihodinamicii sunt o invitație către reflecție si interogație, pentru noi toți:

• Unde simt/cred că mă plasez față de fiecare scop?

• Cât de capabil mă simt să iubesc? Cât de capabil mă simt să muncesc?

• Dacă aș vrea să îmbunătățesc ceva, care ar fi acel lucru?

• Unde aș mai avea de muncit ca să ating X scop?

• Ce ar mai fi nevoie să dezvolt?

• Cine mă poate ajuta?

• La ce alte resurse aș putea apela?