Despre prietenie, cu compasiune

Reflectam zilele acestea la prietenie și, coincidență sau nu, la prima ședință de terapie de astăzi, pacienta a adus în discuție această temă. O să-i spun, fictiv, Roxana.

Îmi povestea despre câteva experiențe de trădare din partea unor prietene bune, pe care chiar le aprecia și la care ținuse mult. Experiențe care au durut-o foarte tare și au șocat-o, în același timp. În urma lor, a rămas cu convingeri de tipul: ”Ce rost mai are să investesc emoțional în oameni?”, ”Oamenii te vor trăda, în cele din urmă.” ”Nu poți să ai încredere în oameni.” ”Oamenii sunt falși.” De atunci, pentru Roxana n-a mai fost o prioritate să-și facă prieteni, s-a devotat sferei academice și profesionale. Viața a făcut în așa fel încât să întâlnească apoi și oameni calzi, disponibili, care s-o aprecieze ca persoană și să aibă inițiative de a se apropia de ea. Înainte Roxana mergea mult înspre ceilalți, depunea eforturi și s-a gândit că unii o iau ”de fraieră” sau ”for granted”, cum s-ar spune. Astfel că a renunțat, s-a închis în sine. Acum a întâlnit o fată care a creat ea multe oportunități de a ieși, a venit mult înspre Roxana. I-a arătat că o apreciază, ca se poate deschide emoțional în fața ei și o înțelege, acceptă și sprijină.

Așa a început să lase garde jos, să ofere din nou încredere. Acum e în drum spre un echilibru, între a oferi și a primi, cu mai multă atenție la ea însăși și mai mult loc de a-l vedea pe celălalt om cu adevărat. Când faci foarte multe pentru celălalt și ești foarte disponibil, nu ai loc să-l vezi cum e și el față de tine.

Discutam în același timp ce înseamnă să fii un bun prieten: să-ți arăți grija, suportul, căldura, disponibilitatea emoțională și, foarte important, să tolerezi greșelile celuilalt, făcute fără voia lui sau din diferite răni. Să accepți că suntem imperfecți cu toții, și prin prisma aprecierii profunde și a respectului pe care îl ai față de acel om, să rămâi aproape, cu sinceritate, compasiune și implicare, dacă el îți arată prietenia lui în continuare. Asta vine în opoziție cu judecata, indisponibilitatea, critica.

Gândindu-mă la propriile mele experiențe de trădare sau dezamăgire, aducându-mi aminte de critica, judecata și lipsa de disponibilitate a unei prietene de câțiva ani, cu care am împărtășit multe experiențe, am avut o reacție viscerală. Am putut să empatizez profund cu pacienta mea, făcând în același timp loc speranței, în spațiul terapeutic.

Am îndreptat-o spre resursele interioare care îi pot fi scut față de aceste experiențe. Inteligența, compasiunea ei, înțelepciunea, empatia, sinceritatea și generozitatea ei – toate acestea o ajută să cultive prietenii autentice, solide, dar și să distingă între o bună prietenă și o prietenă falsă sau de conjunctură. În același timp, să se îndepărteze împăcată de oamenii care o rănesc în mod repetat, să aleagă oamenii care rămân în viața ei.

Am adus în discuție și dezvoltarea unei relații de iubire, a unui atașament profund cu propriul Copil Interior. Despre capacitatea de a-i fi pavăză și scut Copilului Interior, ca un părinte bun, dacă va suferi, va fi dezamăgit sau trădat în relațiile de prietenie. Despre cum își va putea păstra mai ușor disponibilitatea de a se apropia de oameni și de a-și asuma riscuri, dacă va avea o bună relație cu sine.

Cât despre mine, când mi-am accesat compasiunea, față de versiunea mea rănită de acea prietenă, reacția viscerală s-a domolit. Am făcut loc speranței, deschiderii, căldurii, flexibilității. Am îndepărtat resentimentul, frustrarea, împietrirea, rigiditatea. Cum am exersat compasiunea? Am acceptat că am trăit o experiență umană, prin care trec mai mulți oameni. Că și alții se simt trădați sau dezamăgiți după ani îndelungați de prietenie. Mi-am vorbit cu bunătate și înțelegere, mi-am validat sentimentele și mi-am spus ”E normal să te doară. Sunt aici, cu tine. Nu toată lumea este așa. În lume există și prieteni buni. Dacă ea a ales să se comporte așa, asta este. Tu nu ai avut nici un control asupra acestui lucru. Eu sunt lângă tine și te iubesc.” Am rămas cu gândul că merită să investești în oameni, cu chibzuință și înțelepciune, deoarece conexiunea umană este o valoare pentru mine, ceva important în viață.